3 luni iti pot schimba viatza

De ce acest titlu? Poate pentru ca in ultimele luni am trecut prin cateva schimbari majore. Familia, prietenii si colegii s-au obisnuit deja cu noul "eu" fizic. Mai exact cu Laura fara ochelari, pentru unii nu a fost o mare schimbare, avand in vedere ca eu am mai purtat lentile de contact la anumite ocazii. Pentru altii, schimbarea a fost remarcata si am primit complimente, pareri, opinii etc.
Este o mare schimbare cand te trezesti dupa aproape 20 de ani k poti sa vezi. Sa vezi ca orice om normal, fara ochelari, sa vezi culorile, liniile, detaliile, viatza si lumea. De multe ori am fost intrebata cum vedeam cand aveam miopie. Raspunsul totdeauna a fost, ca vad in ceata, ca un tablou pictat in acuarela, in care culoriile se imbina si nu poti delimita exact intre doua lucruri.
Sa porti ochelari nu este nici de departe cel mai rau lucru pe lumea asta, insa o astfel de experienta sigur te face sa vezi lucrurile un pic altfel.
Nu tin minte vreo data sa nu fi purtat ochelari, iar acest lucru iti creeaza reflexe specifice. Inainte de somn dai ochelarii jos, cand te trezesti ii pui pe nas, te schimbi de o bluza ii dai jos...
Nu constientizezi cat de adanc in sistem ai astfel de reflexe decat atunci cand desi numai ai nevoie de ele, te trezesti dimineata si...chiar de vezi perfect cauti ochelarii..ca dupa cateva secunde sa-ti dai seama (ca in filmele de comedie) ca nu ai nevoie de ei. Trecuse chiar si o luna de cand ma operasem la ochi si in momentul in care sa ma schimb de o bluza mai stransa pe gat, am dus mana la ochi ca sa...realizez ca nu mai am ochelari. Bine ca nu am camere de filmat in casa in momente ca acestea, in care razi si vorbesti de unu singur:)
Iar odata cu aceasta schimbare am avut parte si de multe faze amuzante, pe care am considerat sa le impartasesc. Dupa op am fost intrebata de o mie de ori despre operatie, cum a fost, m-a durut, ce mi-a facut, daca vad bine dupa... s.a. So here goes the story...
Eram nerabdatoare sa ajung la varsta care sa-mi permita aceasta interventie, iar anu acesta am hotarat impreuna cu parintii mei sa aflam daca e momentul potrivit. Dupa consultatii si stabilirea operatiei, deveneam tot mai nerabdatoare, iar dragul meu tata incepuse sa spuna la toata lumea cum fica lui se opereaza. Ok, nimic ciudat, nu-i asa? Ei bine, nu chiar in momentul in care mai multe rude si prieteni de familie au inceput sa-mi zica sa fiu curajoasa, sa nu ma sperii, sa fiu optimista. Anterior eu ma informasem despre op si eram calma, dar oamenii incepusera sa vb de parca ma duceam sa ma op pe cord. Am zis ca exagereaza ca sunt "mica", insa dupa mai multe astfel de "incurajari" ma intrebam daca tata nu are vreun plan ascuns pt o alta operatie.:P
Am plecat la buc cu tata, my personal nurse:D (mama era la serv, daca va intrebati:P). Dimineata primei op (nu te op la aman2 ochii in aceeasi zi) eram relaxata, curioasa cum va decurge totu. Asistenta m-a intrebat care ochi sa fie op in aceea zi, iar dupa cateva sec am zis stangu. Au urmat mai multe randuri de picaturi in ochi si am fost dusa in sala pregatitoare. Ac in vena, solutia trebuia sa-mi scada presiunea oculara, plus vreo 8 randuri de picaturi in ochi. Eu, calma.In jurul meu oamenii de la 50 de nai pana la 90, care erau pregatiti deasemenea pt op. Pregatirea pt op tine mai mult, decat op in sine (5-10min).
Dar nu sariti randurile, acum urmeaza partea dureroasa....apare anestezista cu un ac mare in mana, eu in gand(de ce are ea nevoie de un ac asa mare si atata solutie in seringa?). "Laura te rog sa te uiti intr-un punct in partea drepta si sa nu clipesti" Yeah, right. Incearca tu sa nu clipesti cand iti introduce un ac in coltul exterior al globului ocular, cum sa nu, fac asta in fiecare zi. Senzatia a fost...ceva ce nu doresc multora, o presiune f mare in ochi, durere si bineinteles am inchis ochiul, reflexul a fost automat. Dar "distractia" dabea incepea, au mai urmat doua seringi introduce in coltul interior al ochiului. a doua oara ca sa testeze anestezia locala-ce "placere", cand doctora intreaba"te mai doare?" si u "au, da"; ea-"n-are cum ca esti deja amortita". Si uite asa cu jumate de fata amortita...am fost impinsa cu patul/targa in operatie. eram acoperita in material steril,albastru, numai in dreptul ochiului decupat. ca filmele bune cu doctori:) in timpu op eram treaza si dabea puteam distinge cu ochiul operat cum se plimbau deasupra maini, instrumente, iar pana sa constientizez ce se intampla...gata.Va asigur ca pe timpu op nu am simtit nicio durere. Dupa ce m-am recules cateva minute in sala pregatitoare, am iesit pe cele dpua picioare sanatoase date de d-zeu si cu un pansament pe ochi afara pe culoarul de asteptare. Eu vesela ca scapasem, tata buimacit de cat de repede si de faptu ca eram pe picioarele mele. mi-am luat picaturile pt ochi si am plecat la locuita temporara pt a ma odihni. Au urmat cateva ore de durere, de intepaturi la ochi. Nu eram prea incantata de ideea ca a 2 zi sa o i-au de la capat cu durerea la dreptul.
Urmatoarea zi, dis-de-dimineata, la clinica (pt cei interesati Clinica Oculus din Buc, nu sunt platita pt pub asta, insa o fac pt sunt de incredere si stiu ce fac) din nou nerabdatoare sa-mi de-a jos pansamentul. ochiul era vanat pe exterior datorita anesteziei la care eu reactionasem gresit, dar asta nu conta atat pe cat faptul ca din prima clipa am putut citi de pe perete cuvinte de pe un poster. O fericire ma "lovise" la realizarea acestui lucru. putem sa citesc fara ochelari la departare, la numai o zi dupa op. Eram numai un zambet:). diferenta dintre cei doi ochi era putina incomoda, insa speranta ca dupa ziua urm voi putea vedea si cu dreptul ma binedispuse pt urm op. Faptul ca trebuia sa trec din nou prin acelasi proces, nu mai parea atat de dureros cand traiam efectul acestei op.
La a 2 op eram deja cu exp, iar atunci am putut sa dau mai multa atentie ceea ce se intampla in jurul meu. Mi-am impus sa retin cat mai multe detalii din ceea ce avea loc atunci. Pacientii asteptau pe scaune sa fie pregatiti pt op. Mai intai erau intrebati daca sufereau de alte boli, conditii si ce tratamente le fusesera impuse/recomandate de doctor. ba cu inima, ba cu tensiunea. Un barbat trecut de 50, la aceste intrebari a raspuns scurt si transant, "sotia stie ce pastile i-au, este afara in sala de asteptare, intrebati-o pe ea". Off..off..chiar asa sa lasi sotia sa-ti dea c pastile crede ea:)). Am schitat numai un zambet. oricum cum stateam eu intinsa nu-mi putea vedea reactia.
Dupa tot ritualul dureros, am ajuns in sala de op. eram vesela, iar ceea ce aveam bagat in vena cred ca ma face si mai happy:). e chiar distractiv cand te imping cu patu, ceea ce am si facut cunoscut asistentei, observatia a amuzat-o. ajunsa sub lumini si sub mana doamnei doctor, m-am concentrat asupra discutiilor ce aveau loc pe timpul op. Sincer, nu va sfatui sa faceti asta. de ce? pentru ca ceea ce vb atunci te cam sperie. ("hm, mai mare cred ca e mai bine....mai multa aspiratie....mai multa solutie...nu asa...") si tot felul de discutii. In acel moment imi venea sa ma dau de pereti...de ce am insistat eu sa fiu atenta la discutii de acest gen? numai era atat de fun, ca in filme. bine insa ca totu s-a terminat si dupa alte cateva min, am iesit cu un pansament pe ochiul proaspat operat si cu fata putin amortita spre tatal meu.
urm zi , de dim, cand mi-a fost indepartat pansamentul....asta termin la urm postare:P